Preparate pe baza de sunatoare: ceaiul si uleiul de sunatoare

Denumita stiintific Hypericum perforatum, sunatoarea este o planta medicinala care a devenit cunoscuta mai ales prin tratarea starilor de depresie. Folosita din cele mai vechi timpuri, sunatoarea este o planta perena ce creste in zone de deal, munte si campie, la marginea pajistilor si a padurilor. Preparatele pe baza de sunatoare si-au dovedit de timpuriu efectele curative. Planta inflorita se foloseste pentru prepararea ceaiului de sunatoare, iar florile sunt utilizate in prepararea tincturii si a uleiului de sunatoare.

Sunatoarea, un medicament la indemana oricui

Toate preparatele pe baza de sunatoare sunt recomandate in tratarea starilor de depresie si de anxietate, starilor de nervozitate, insomniei, hepatitei acuta si cronica, colitei, dischineziei biliare, gastritei, ulcerului gastric si diareei. In urma unor studii realizate de cercetatori germani s-a constatat ca sunatoarea este mult mai eficienta in tratarea starilor de depresie decat tratamentul medicamentos. Una dintre cele mai comune plante medicinale, sunatoarea are actiuni antidepresive, antivirale, antiinflamatorii, diuretice, antiseptice, astringente, cicatrizante, antibiotice etc.

Ceaiul de sunatoare este folosit si in combaterea nevralgiei trigemenului cu conditia de a se consuma 2-3 cani de ceai pe zi, iar zona afectata sa fie unsa cu ulei de sunatoare.

Pentru prepararea ceaiului de sunatoare se pune 1 plic la 250 ml de apa clocotita si se acopera pentru 10 minute. Daca aveti nevoie de o doza mai concentrata puneti 2–3 pliculete la 100 ml de apa clocotita. Aceasta concentratie poate fi folosita si in tratarea unor rani si leziuni externe usoare. Fetitelor in crestere li se recomanda 2 cesti de ceai de sunatoare pe zi; ajuta la dezvoltarea organelor genitale si la reglarea ciclului menstrual.

Uleiul de sunatoare este o comoara in orice gospodarie. El isi mentine proprietatile curative timp de 2 ani de zile si poate fi intrebuintat in ungerea ranilor, a hematoamelor, a ganglionilor si a portiunilor de piele mai aspre (de exemplu zona coatelor sau a genunchilor).

Durerile de spate, de sciatica, de reumatism sau de lombago pot disparea prin masarea cu ulei de sunatoare.

Arsurile de soare, precum si durerile de burta ale sugarilor (colicii) trec prin masarea cu ulei de sunatoare.

Compresele cu ulei de sunatoare sunt foarte bune in vindecarea ranilor grave deschise.

Pentru prepararea uleiului de sunatoare se aduna florile de sunatoare si se introduc intr-o sticla fara a se indesa. Peste acestea se toarne ulei de masline care trebuie sa acopere florile. Sticla, sigilata, se lasa cateva saptamani in soare sau langa o sursa de caldura. Atunci cand observati ca lichidul a devenit rosiatic, se strecoara printr-un tifon si se storc bine florile, dupa care se pune in sticle inchise la culoare. Daca aveti nevoie de ulei de sunatoare pentru tratarea arsurilor este bine sa preparati produsul cu ulei de in si nu ulei de masline.

Tinctura de sunatoare este folosita atat intern cat si extern. Pentru realizarea acesteia aveti nevoie de 2 maini de flori de sunatoare care se pun intr-un litru de rachiu. Sticla se lasa 3 saptamani la soare sau alta sursa de caldura. Se administreaza cate 10 – 15 sau 30 picaturi in putina apa, in functie de recomandarea medicului. Ca uz extern, tinctura de sunatoare se foloseste in tratarea gingivitei, abceselor dentare, eczemelor, hemoroizilor, nevralgiilor, ranilor si arsurilor.